Lege nr. 136/1995 privind asigurările si reasigurările în România
in vigoare din 29/12/1995 pana in prezent
Modificata substantial prin Noul Cod Civil
Versiune actualizata la data de 06/12/2011
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
CAPITOLUL I
Dispoziii generale
Art. 1. – În România, activitatea de asigurare se desfăsoară sub forma asigurărilor de viată si a celor generale, facultative sau obligatorii, în condiiile legii.
Art. 11. – În întelesul prezentei legi, termenii si expresiile de mai jos au următoarele semnificatii:
1. contractant al asigurării – persoana care încheie contractul de asigurare pentru asigurarea unui risc privind o altă persoană si se obligă fată de asigurător să plătească prima de asigurare;
2. vehicul – orice mijloc de transport, cu sau fără propulsie proprie, destinat deplasării pe uscat, inclusiv orice tip de remorcă, indiferent dacă este cuplată sau nu, exceptie făcând cele care se deplasează pe sine, bicicletele sau vehiculele cu tractiune animală;
3. persoană păgubită – persoana îndreptătită să primească despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a producerii unui risc acoperit printr-un contract de asigurare de răspundere civilă;
4. prejudiciu – efectul negativ suferit de persoana păgubită prin producerea unui risc acoperit printr-un contract de asigurare de răspundere civilă;
5. Birou National – organizatie profesională, constituită în conformitate cu Recomandarea nr. 5 din 25 ianuarie 1949, adoptată de Subcomitetul de Transport Rutier al Comitetului de Transporturi Interioare din cadrul Comisiei Economice pentru Europa a ONU, si care grupează societătile de asigurare care sunt autorizate într-un stat să practice asigurarea de răspundere civilă auto;
6. Biroul Asigurătorilor de Vehicule din România – biroul national din România;
7. limitele teritoriale de acoperire ale asigurării de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule:
a) teritoriul României;
b) teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene si cele apartinând Spatiului Economic European;
c) teritoriul statelor care leagă direct două tări membre ale Uniunii Europene în care nu există birou national;
8. Carte Verde – document international de asigurare emis în numele biroului national, în conformitate cu Recomandarea nr. 5 din 25 ianuarie 1949, adoptată de Subcomitetul de Transport Rutier al Comitetului de Transporturi Interioare din cadrul Comisiei Economice pentru Europa a ONU;
9. fransiză – partea din prejudiciu suportată de persoana păgubită, stabilită ca valoare fixă sau procent din despăgubirea totală prevăzută în contractul de asigurare.
10. vigneta – autocolant care se aplică pe parbrizul vehiculului sau în alt loc vizibil din exterior, care atestă existenta unei polite de asigurare RCA pentru vehiculul respectiv, eliberat împreună cu polita de asigurare RCA.
Art. 2. – În asigurarea facultativă raporturile dintre asigurat si asigurător, precum si drepturile si obligatiile fiecărei părti se stabilesc prin contractul de asigurare.
Art. 3. – În asigurarea obligatorie raporturile dintre asigurat si asigurător, drepturile si obligatiile fiecărei părti sunt stabilite prin lege.
Art. 4. – În sensul prezentei legi, este obligatorie asigurarea de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule, precum si tramvaie, în limitele teritoriale de acoperire.
Art. 5. – Asigurarea obligatorie se practică:
a) de către societătile de asigurare din România autorizate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor;
b) de către societătile de asigurare autorizate de autoritătile competente din statele membre ale Uniunii Europene care desfăsoară activitate în România conform dreptului de stabilire si liberei circulatii a serviciilor.
Societătile de asigurare care au dreptul să practice asigurarea obligatorie conform alin. 1, la cererea potenialului asigurat, încheie asigurarea eliberând un înscris doveditor.
Art. 6. – Operatiunile de reasigurare completează activitatea de asigurare prin cedarea si primirea unor riscuri pe piata internă si internatională de asigurări.
Abrogat prin punctul 5. din Lege nr. 172/2004 începând cu 29.05.2004.
În operatiunile de reasigurare, raporturile dintre reasigurat si reasigurător, drepturile si obligatiile fiecărei părti se stabilesc prin contractul de reasigurare.
Art. 7. Abrogat prin punctul 6 din Legea nr. 172/2004 începând cu 29.05.2004.
Art. 8. – Avizarea si constatarea producerii riscurilor asigurate, evaluarea pagubelor, stabilirea si plata despăgubirilor ori a sumelor asigurate se efectuează în condiiile legii si ale normelor adoptate în baza legii de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, pentru asigurările obligatorii, sau ale contractului de asigurare, în cazul asigurărilor facultative.
Pentru evenimentele în care au fost implicate două vehicule, din care au rezultat numai pagube materiale, avizarea societăilor din domeniul asigurărilor se poate face si în baza unui formular tipizat, eliberat de societătile din domeniul asigurărilor, denumit constatare amiabilă de accident, în care conducătorii vehiculelor respective consemnează circumstantele producerii evenimentului, datele personale de identificare a vehiculelor implicate, precum si a propriilor asigurători.
Forma, dimensiunile, continutul, precum si procedurile privind utilizarea formularului tipizat se stabilesc prin norme emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.
CAPITOLUL II Contractul de asigurare
Sectiunea 1 Încheierea contractului. Drepturi si obligatii
Art. 9. Abrogat prin paragraful din Decizie nr. 1309/2008 începând cu 29.12.2008.
Art. 10. Abrogat prin punctul 1. din Lege nr. 71/2011 începând cu 01.10.2011.
Art. 11. Abrogat prin punctul 1. din Lege nr. 71/2011 începând cu 01.10.2011.
Art. 12. Abrogat prin punctul 1. din Lege nr. 71/2011 începând cu 01.10.2011.
Art. 13. Abrogat prin punctul 1. din Lege nr. 71/2011 începând cu 01.10.2011.
Art. 14. Abrogat prin punctul 1. din Lege nr. 71/2011 începând cu 01.10.2011.
Art. 15. Abrogat prin punctul 1. din Lege nr. 71/2011 începând cu 01.10.2011.
Art. 16. Abrogat prin punctul 1. din Lege nr. 71/2011 începând cu 01.10.2011.
Art. 17. Abrogat prin punctul 1. din Lege nr. 71/2011 începând cu 01.10.2011.
Art. 18. Abrogat prin punctul 1. din Lege nr. 71/2011 începând cu 01.10.2011.
Art. 19. Abrogat prin punctul 1. din Lege nr. 71/2011 începând cu 01.10.2011.
Art. 20. Abrogat prin punctul 1. din Lege nr. 71/2011 începând cu 01.10.2011.
Art. 201. Abrogat prin punctul 1. din Lege nr. 71/2011 începând cu 01.10.2011.
Art. 21. Abrogat prin punctul 1. din Lege nr. 71/2011 începând cu 01.10.2011.
Art. 22. Abrogat prin punctul 1. din Lege nr. 71/2011 începând cu 01.10.2011.
Art. 23. Abrogat prin punctul 1. din Lege nr. 71/2011 începând cu 01.10.2011.
Sectiunea a 2-a Asigurarea de bunuri
Art. 24. Abrogat prin punctul 1. din Lege nr. 71/2011 începând cu 01.10.2011.
Art. 25. Abrogat prin punctul 1. din Lege nr. 71/2011 începând cu 01.10.2011.
Art. 26. Abrogat prin punctul 1. din Lege nr. 71/2011 începând cu 01.10.2011.
Art. 27. Abrogat prin punctul 1. din Lege nr. 71/2011 începând cu 01.10.2011.
Art. 28. Abrogat prin punctul 1. din Lege nr. 71/2011 începând cu 01.10.2011.
Art. 29. Abrogat prin punctul 1. din Lege nr. 71/2011 începând cu 01.10.2011.
Art. 30. Abrogat prin punctul 1. din Lege nr. 71/2011 începând cu 01.10.2011.
Sectiunea a 3-a Asigurarea de persoane
Art. 31. Abrogat prin punctul 1. din Lege nr. 71/2011 începând cu 01.10.2011.
Art. 32. Abrogat prin punctul 1. din Lege nr. 71/2011 începând cu 01.10.2011.
Art. 33. Abrogat prin punctul 1. din Lege nr. 71/2011 începând cu 01.10.2011.
Art. 34. Abrogat prin punctul 1. din Lege nr. 71/2011 începând cu 01.10.2011.
Art. 35. Abrogat prin punctul 1. din Lege nr. 71/2011 începând cu 01.10.2011.
Art. 36. Abrogat prin punctul 1. din Lege nr. 71/2011 începând cu 01.10.2011.
Art. 37. Abrogat prin punctul 1. din Lege nr. 71/2011 începând cu 01.10.2011.
Art. 38. Abrogat prin punctul 1. din Lege nr. 71/2011 începând cu 01.10.2011.
Art. 39. Abrogat prin punctul 30. din Lege nr. 172/2004 începând cu 29.05.2004.
Art. 40. Abrogat prin punctul 1. din Lege nr. 71/2011 începând cu 01.10.2011.
Art. 401. Abrogat prin punctul 1. din Lege nr. 71/2011 începând cu 01.10.2011.
Sectiunea a 4-a Asigurarea de răspundere civilă
Art. 41. Abrogat prin punctul 1. din Lege nr. 71/2011 începând cu 01.10.2011.
Art. 42. Abrogat prin punctul 1. din Lege nr. 71/2011 începând cu 01.10.2011.
Art. 43. Abrogat prin punctul 1. din Lege nr. 71/2011 începând cu 01.10.2011.
Art. 44. Abrogat prin punctul 1. din Lege nr. 71/2011 începând cu 01.10.2011.
Sectiunea a 5-a Asigurări de credite si garantii, asigurări de pierderi financiare si alte asigurări
Art. 441. Abrogat prin punctul 1. din Lege nr. 71/2011 începând cu 01.10.2011.
Art. 442. Abrogat prin punctul 1. din Lege nr. 71/2011 începând cu 01.10.2011.
Art. 45. Abrogat prin punctul 1. din Lege nr. 71/2011 începând cu 01.10.2011.
Sectiunea a 6-a Coasigurarea, reasigurarea si retrocesiunea
Art. 451. Abrogat prin punctul 1. din Lege nr. 71/2011 începând cu 01.10.2011.
Art. 46. Abrogat prin punctul 1. din Lege nr. 71/2011 începând cu 01.10.2011.
Art. 47. Abrogat prin punctul 1. din Lege nr. 71/2011 începând cu 01.10.2011.
CAPITOLUL III Asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule
Art. 48. – Persoanele fizice sau juridice care au în proprietate vehicule supuse înmatriculării/înregistrării în România, precum si tramvaie au obligatia să se asigure pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin accidente de vehicule în limitele teritoriale de acoperire si să menină valabilitatea contractului de asigurare prin plata primelor de asigurare, precum si să aplice pe parbrizul vehiculului sau în alt loc vizibil din exterior vigneta.
Persoanele care intră pe teritoriul României cu vehicule înmatriculate/înregistrate în afara teritoriului României se consideră asigurate, în condiiile prezentei legi, în una dintre următoarele situatii:
a) dacă numărul de înmatriculare//înregistrare atestă asigurarea potrivit legii statului în care este înmatriculat/înregistrat vehiculul sau acordurilor internationale de asigurare valabile în România;
b) dacă posedă documente internationale de asigurare valabile în România.
Fac exceptie de la dispoziiile prezentului articol persoanele fizice si juridice, pe timpul utilizării vehiculelor pentru cursele de întreceri, raliuri sau antrenamente, care se pot asigura facultativ pentru astfel de riscuri.
Art. 481. – La înscrierea în circulatie, la efectuarea de modificări în certificatul de înmatriculare/înregistrare sau în cartea de identitate a unui vehicul si la efectuarea verificărilor tehnice periodice, este obligatorie prezentarea dovezii existentei unei asigurări de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule, în conditiile prezentei legi.
Contractul de asigurare atestă existenta asigurării de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule. Încheierea contractului de asigurare de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule se dovedeste cu polita de asigurare/documentul Carte Verde.
Art. 49. – Asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguratii răspund fată de terte persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum si tramvaie si pentru cheltuielile făcute de asigurati în procesul civil, în conformitate cu:
a) legislatia în vigoare din statul pe teritoriul căruia s-a produs accidentul de vehicul si cu cel mai mare nivel de despăgubire dintre cel prevăzut în legislatia respectivă si cel prevăzut în contractul de asigurare;
b) legislatia românească în vigoare, în cazul în care persoanele păgubite sunt cetăteni ai statelor membre ale Uniunii Europene, în timpul unei călătorii ce leagă direct două teritorii în care este valabil tratatul de instituire a Comunităii Economice Europene, dacă nu există birou national pe teritoriul traversat în care s-a produs accidentul.
Art. 50. – Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare si cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum si prin avarierea ori distrugerea de bunuri.
În caz de vătămare corporală sau deces, despăgubirile se acordă atât pentru persoanele aflate în afara vehiculului care a produs accidentul, cât si pentru persoanele aflate în acel vehicul, cu exceptia conducătorului vehiculului respectiv.
Se acordă despăgubiri si în cazul în care persoanele care formulează pretenii de despăgubiri sunt sotul (sotia) sau persoane care se află în întretinerea proprietarului ori conducătorului vehiculului asigurat, răspunzător de producerea accidentului.
Pentru avarierea sau distrugerea bunurilor, despăgubirile se acordă pentru bunurile aflate în afara vehiculului care a produs accidentul, iar pentru bunurile aflate în acel vehicul, numai dacă acestea nu erau transportate în baza unui raport contractual existent cu proprietarul sau cu utilizatorul vehiculului respectiv, precum si dacă nu apartineau proprietarului, utilizatorului ori conducătorului vehiculului răspunzător de producerea accidentului.
Art. 51. – Despăgubirile, astfel cum sunt prevăzute la art. 49 si 50, se acordă si în cazul în care cel care conducea vehiculul, răspunzător de producerea accidentului, este o altă persoană decât asiguratul.
Despăgubirile se plătesc si atunci când persoanele păgubite nu au domiciliul, resedinta sau sediul în România.
În caz de vătămare corporală sau deces al unei persoane ori de avariere sau distrugere de bunuri, se acordă despăgubiri dacă vehiculul care a produs accidentul este identificat si asigurat, chiar dacă autorul accidentului a rămas neidentificat.
Art. 52. – În cazul în care, pentru acelasi proprietar de vehicul, la data producerii accidentului, existau mai multe asigurări valabile, despăgubirea se suportă în părti egale de către toti asigurătorii. Despăgubirea se va plăti integral de către asigurătorul la care s-a adresat persoana păgubită, urmând ca ulterior asigurătorul în cauză să se îndrepte împotriva celorlalti asigurători pentru recuperarea pării de despăgubire, plătită în numele acestora.
Asiguratul are obligatia de a informa asigurătorul despre încheierea unor astfel de asigurări cu alti asigurători.
Art. 53. – Prin norme adoptate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor conform legii se stabilesc: aplicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă auto, limitele teritoriale de acoperire, nivelul despăgubirilor, conditiile de plată, durata asigurării, facilitătile si penalizările aplicabile asigurarilor, criteriile si conditiile pentru acordarea sau retragerea autorizatiei, persoanele care au obligatia să încheie contracte de asigurare, modalitatea de gestionare a cazurilor de refuz al asigurătorului de a încheia asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto, dacă este cazul, precum si alte informatii referitoare la acest tip de asigurare.
Art. 54. – Despăgubirea se stabileste si se efectuează conform art. 43 si 49, iar în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligatiei acestuia, stabilită în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienti fortati.
Drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse pe teritoriul României de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în străinătate se exercită împotriva asigurătorului prin reprezentantele de despăgubiri sau prin Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, după caz, dacă sunt îndeplinite conditiile prevăzute la art. 48 alin. 2.
Art. 55. – Despăgubirile se plătesc de către asigurător persoanelor fizice sau juridice păgubite.
Despăgubirile nu pot fi urmărite de creditorii asiguratului.
Despăgubirile se plătesc asiguratilor dacă acestia dovedesc că au despăgubit persoanele păgubite si despăgubirile nu urmează să fie recuperate potrivit prevederilor art. 58.
Odată cu încasarea despăgubirii, persoanele păgubite vor declara în scris că au fost despăgubite pentru pagubele suferite si că nu mai au nici o pretentie de la asigurătorul de răspundere civilă si asigurat (persoana vinovată) în legătură cu paguba respectivă.
În situatia efectuării plăii de către asigurătorul de răspundere civilă direct în contul bancar al persoanei păgubite, aceasta se consideră a fi integral despăgubită dacă în termen de 30 de zile de la data intrării sumei în contul său bancar nu a notificat asigurătorului de răspundere civilă eventualele obiectii referitoare la cuantumul despăgubirii.
În cazul în care în drepturile persoanei păgubite s-a subrogat asigurătorul conform prevederilor art. 22, eventuala diferentă de despăgubire dintre asigurarea facultativă si asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto rămâne pe contul asigurării facultative, neputând fi recuperată de la asigurat (persoana vinovată), dacă despăgubirea plătită din asigurarea facultativă nu depăseste limita maximă a despăgubirii ce poate fi acordată de asigurător pentru prejudiciile cauzate în unul si acelasi accident de vehicul, prevăzută de legislatia în vigoare.
Art. 56. – Persoanele care folosesc pe teritoriul României vehicule înmatriculate/înregistrate în străinătate si neasigurate în străinătate, potrivit art. 48 alin. 2, sau a căror asigurare expiră pe durata sederii în România datorează prime de asigurare conform prevederilor legale.
Personalul politiei de frontieră nu va verifica documentele de asigurare pentru vehiculele înmatriculate/înregistrate în statele membre ale Uniunii Europene, pentru acestea numerele de înmatriculare/înregistrare fiind garantia asigurării.
La intrarea sau iesirea din tară, personalul politiei de frontieră de la punctele de control pentru trecerea frontierei de stat a României va controla documentele de asigurare si va solicita proprietarului, împuternicitului acestuia sau conducătorului vehiculului înmatriculat/înregistrat în state terte dovada plătii primei de asigurare datorate. Persoanele neasigurate sau persoanele care la control nu pot face dovada asigurării ori a plătii acesteia vor fi obligate să încheie asigurarea de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule si să achite prima de asigurare la entitătile desemnate în acest sens de către asigurătorii care au dreptul să practice asigurarea obligatorie conform art. 5 alin. 1.
Vehiculele înmatriculate/înregistrate în state terte care intră pe teritoriul României de pe teritoriul altui stat membru al Uniunii Europene nu vor fi supuse controlului privind documentele de asigurare, acest control putând fi efectuat numai prin sondaj.
Art. 57. Abrogat prin punctul 24. din Ordonană de urgenă nr. 61/2005 începând cu 10.07.2005.
Art. 58. – Asigurătorul recuperează sumele plătite drept despăgubiri de la persoana răspunzătoare de producerea pagubei, în următoarele cazuri:
a) accidentul a fost produs cu intentie;
b) accidentul a fost produs în timpul comiterii unor fapte incriminate de dispozitiile legale privind circulatia pe drumurile publice ca infractiuni săvârsite cu intentie, chiar dacă aceste fapte nu s-au produs pe astfel de drumuri sau în timpul comiterii altor infractiuni săvârsite cu intentie;
c) accidentul a fost produs în timpul când autorul infractiunii săvârsite cu intentie încearcă să se sustragă de la urmărire;
d) persoana răspunzătoare de producerea pagubei a condus vehiculul fără consimtământul asiguratului.
Art. 59. Abrogat prin punctul 46. din Lege nr. 172/2004 începând cu 29.05.2004.
CAPITOLUL III1
Abrogat prin alineatul din Lege nr. 180/2007 începând cu 23.06.2007.
CAPITOLUL IV Fonduri de protectie
Art. 60. – În vederea protejării asiguratilor, beneficiarilor asigurării si tertelor persoane păgubite, prin contributia asigurătorilor se constituie Fondul de garantare, destinat plătilor de indemnizatii rezultate din contractele de asigurare facultative si obligatorii,încheiate în conditiile prezentei legi, în cazul constatării insolvabilitătii asigurătorului, conform art. 31 alin. (2) din Legea nr. 32/2000 privind societăile de asigurare si supravegherea asigurărilor, cu modificările si completările ulterioare.
Fondul de garantare se va constitui, administra si utiliza de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, care va stabili anual o cotă de maximum 10% ce se va aplica asupra volumului primelor brute încasate de asigurători din activitatea de asigurări directe.
Disponibilitătile Fondului de garantare astfel constituite vor fi plasate la Trezoreria Statului în instrumente purtătoare de dobândă, la institutii de credit, în instrumente ale pietei monetare, în titluri de stat sau titluri ale administratiei publice locale, precum si în alte plasamente sau alocări stabilite prin legislatia în vigoare.
În scopul unei cât mai bune fructificări, disponibilitătile Fondului de garantare astfel constituite vor fi plasate la Trezoreria Statului în instrumente purtătoare de dobândă, la institutii de credit, în instrumente ale pietei monetare, în titluri de stat sau titluri ale administratiei publice locale, precum si în alte plasamente sau alocări stabilite prin legislatia în vigoare.
În aplicarea prevederilor alin. 2, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va adopta în baza legii norme prin care va stabili:
a) modul de constituire si reprezentare;
b) modul de constituire, administrare, structura bugetului de venituri si cheltuieli a Fondului de garantare.
c) procedura si conditiile de efectuare a pltăilor de la si către Fondul de garantare;
d) recuperarea plătilor avansate din Fondul de garantare;
e) alte aspecte referitoare la Fondul de garantare.
În caz de deficit al Fondului de garantare, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, pentru acoperirea obligatiilor Fondului de garantare, poate majora în cursul anului contribuia stabilită prin norme.
Art. 61. – Se constituie Fondul de protectie a victimelor străzii, în vederea protejării persoanelor păgubite prin accidente de vehicule supuse înmatriculării/înregistrării, precum si de tramvaie, în care autorul a rămas neidentificat sau vehiculul, respectiv tramvaiul, nu este asigurat pentru răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule.
Asigurătorii care practică asigurarea de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule conform art. 5 sunt obligati să contribuie la constituirea fondului prevăzut la alin. 1 proportional cu volumul primelor încasate pentru această asigurare, până la acoperirea obligatiilor de plată ale acestuia. Această contributie nu va depăsi 5% din volumul primelor brute încasate pentru această asigurare.
Fondul de protectie a victimelor străzii este destinat plătilor de despăgubiri pentru vătămări corporale sau decese, dacă autorul a rămas neidentificat, respectiv plătilor de despăgubiri pentru avarierea ori distrugerea de bunuri si vătămări corporale sau decese, dacă vehiculul, respectiv tramvaiul, a fost neasigurat.
În cazul avarierii sau distrugerii bunurilor prin accidente produse de vehicule, respectiv tramvaie, neasigurate, ramâne în sarcina persoanei pagubite o fransiza stabilita prin normele adoptate în baza prezentei legi.
Fondul de protectie a victimelor străzii se va constitui, administra, utiliza si prelua, în conditiile normelor emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.
Disponibilitătile Fondului de protectie a victimelor străzii, astfel constituite, vor fi plasate la Trezoreria Statului în instrumente purtătoare de dobândă, la institutii de credit, în instrumente ale pietei monetare, în titluri de stat sau titluri ale administratiei publice locale.
În caz de deficit al Fondului de protectie a victimelor străzii, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, pentru acoperirea obligatiilor acestuia, poate majora în cursul anului contributia stabilită prin norme.
În caz de litigiu, drepturile persoanelor păgubite prin accidente de vehicule supuse înmatriculării/înregistrării, precum si de tramvaie, în care autorul a rămas neidentificat sau vehiculul, respectiv tramvaiul, nu este asigurat de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule, se exercită împotriva administratorului Fondului de protectie a victimelor străzii, desemnat de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, în conformitate cu prevederile alin. 5.
Art. 611. – Cheltuielile de constituire, administrare si utilizare se vor acoperi din disponibilitătile fondurilor prevăzute la art. 60 si 61.
Excedentul bugetelor fondurilor prevăzute la art. 60 si 61 la finele exercitiului financiar se reportează în exercitiul financiar următor cu aceeasi destinatie.
Actul prin care se constată si se individualizează obligatia de plată a unui asigurător la fondurile prevăzute la art. 60 si 61, întocmit sau emis, după caz, de organele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor sau de administratorul fondurilor, constituie, potrivit legii, titlu de creantă.
La data scadentei titlul de creană devine titlu executoriu, în baza căruia Comisia de Supraveghere a Asigurărilor sau administratorul fondului, după caz, va declansa procedura silită de recuperare a creantelor, conform dispoziiilor Codului de procedură civilă.
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor si administratorul fondului au legitimare procesuală activă, în orice proces împotriva persoanelor aflate într-o relatie juridică cu fondurile prevăzute la art. 60 si 61, pentru obligatiile de plată achitate sau care urmează cu certitudine să fie achitate de către fonduri.
În vederea recuperării sumelor cheltuite din fondurile respective, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor si administratorul fondurilor au drept de regres împotriva entitătii care a determinat prejudiciul.
CAPITOLUL V Sanctiuni
Art. 62. – Pentru neplata la termen a sumelor datorate fondurilor constituite conform prevederilor art. 60 si 61 se datorează dobânzi si penalităti de întârziere, calculate în conformitate cu reglementările legale în vigoare, aplicabile la colectarea creantelor bugetare. Dobânzile si penalitătile vor fi virate în conturile fondurilor respective.
Art. 63. – Constituie contraventie săvârsirea următoarelor fapte:
a) neplata la termen a despăgubirilor datorate din asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule, către persoanele păgubite sau către asigurati, în condiiile normelor emise în baza art. 53;
b) neplata la termen a sumelor destinate fondurilor de protectie, precum si a contributiei procentuale din valoarea primelor brute încasate aferente asigurărilor obligatorii;
c) nedepunerea la asigurători de către intermediarii de asigurări a sumelor încasate cu titlu de prime de asigurare, dacă fapta nu constituie infractiune.
d) nerespectarea de către asigurători a obligatiilor prevăzute la art. 36 alin. 2;
e) nerespectarea de către asigurători a obligatiilor prevăzute la art. 49;
f) neluarea de către asigurători a declaratiei de despăgubire prevăzute la art. 55 alin. 4;
g) nerespectarea de către asigurători a interdictiei de recuperare a diferentei de despăgubire dintre asigurarea facultativă si asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto, în condiiile art. 55 alin. 6;
h) necomunicarea de către brokerul de asigurare către asigurător a producerii riscului asigurat, în termenul prevăzut în contractul de asigurare, în condiiile art. 19 alin. 3.
Contraventiile prevăzute la alin. 1 se sanctionează după cum urmează:
a) pentru faptele asigurătorilor prevăzute la alin. 1 lit. a), b), d)-g), cu avertisment scris sau cu amendă de la 1.000 lei (RON) la 5.000 lei (RON) si cu limitarea operatiunilor, cu interzicerea temporară sau definitivă pentru asigurători a exercitării activitătii de asigurare, pentru una sau mai multe categorii de asigurări, sau cu suspendarea ori retragerea autorizatiei asigurătorilor;
b) pentru faptele administratorilor, directorilor sau directorilor executivi, prevăzute la alin. 1 lit. a), b), d)-g), cu amendă de la 1.000 lei (RON) la 5.000 lei (RON);
c) pentru faptele agentilor de asigurare, prevăzute la alin. 1 lit. c), cu amendă de la 500 lei (RON) la 1.000 lei (RON);
d) pentru faptele brokerilor, prevăzute la alin. 1 lit. c) si h), cu avertisment scris sau cu amendă de la 1.000 lei (RON) la 2.500 lei (RON) si cu interzicerea temporară sau definitivă a activitătii definite la art. 2 lit. C pct. 62 din Legea nr. 32/2000 privind societătile de asigurare si supravegherea asigurărilor, cu modificările si completările ulterioare, sau cu suspendarea ori retragerea autorizatiei;
e) pentru faptele asigurătorilor prevăzute la alin. 1 lit. a), b), d)-g) ori pentru faptele brokerilor prevăzute la alin. 1 lit. c) si h), săvârsite în mod repetat sau cu rea-credină, cu limitarea operatiunilor, cu interzicerea temporară sau definitivă pentru asigurători a exercitării activitătii de asigurare, pentru una sau mai multe categorii de asigurări, sau cu suspendarea ori retragerea autorizatiei asigurătorilor.
Sanctiunile pentru faptele prevăzute la alin. 1 lit. a), b), d), e), f) si g) se aplică fie asigurătorilor prevăzuti la alin. 2 lit. a), fie persoanelor prevăzute la alin. 2 lit. b).
Încălcarea dispozitiilor prezentei legi si a normelor adoptate în aplicarea acesteia se constată de către persoanele anume împuternicite de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor si se sanctionează de Consiliul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.
Decizia de sanctionare este semnată de presedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor si produce efecte la data comunicării ei persoanei sanctionate.
Art. 64. – Încălcarea de către persoanele fizice sau juridice a obligatiei de asigurare prevăzute la art. 48 si 56 constituie contraventie si se sanctionează cu amendă de la 1.000 lei la 2.000 lei si cu retinerea certificatului de înmatriculare/înregistrare a vehiculului, până la prezentarea documentului privind încheierea asigurării.
Constatarea si aplicarea acestora se fac de către personalul Politiei.
Art. 65. Abrogat prin punctul 53. din Lege nr. 172/2004 începând cu 29.05.2004.
Art. 66. – Pentru sanctiunile contraventionale prevăzute la art. 63 si 64, plângerile se depun la instantele judecătoresti competente, potrivit legii.
Art. 67. – Nivelul amenzilor prevăzute la art. 63 si 64 se va actualiza prin hotărâri ale Guvernului, în corelatie cu evolutia indicelui preturilor de consum.
Art. 68. – Contraventiilor prevăzute la art. 63 si 64 le sunt aplicabile dispoziiile Ordonanei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare, în măsura în care acestea nu sunt contrare prevederilor prezentei legi.
CAPITOLUL VI Dispozitii tranzitorii si finale
Art. 69. – Unitătile de politie, unitătile de pompieri, unitătile medicale din cadrul sistemului medical public si privat, medicii de familie si celelalte autorităti publice competente să cerceteze accidente de vehicule sau alte evenimente, după caz, vor comunica, la cererea asigurătorilor, în termen de cel mult 30 de zile de la solicitare, actele si datele cu privire la cauzele si împrejurările producerii riscurilor asigurate si la pagubele provocate, în vederea stabilirii si plătii de către asigurători a indemnizatiilor de asigurare.
Art. 691. – În România, asigurările si reasigurările sunt supuse dispozitiilor Codului civil si ale prezentei legi.
Art. 692. – Comisia de Supraveghere a Asigurărilor adoptă norme obligatorii în aplicarea dispozitiilor Codului civil si ale prezentei legi.
Art. 70. – Prezenta lege intră în vigoare începând cu data de 1 februarie 1996.
Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă: Titlul XIII, Cartea I „Despre contractul de asigurare”, din Codul comercial, Decretul nr. 471/1971 cu privire la asigurările de stat, republicat în 1988, Hotărârea Consiliului de Ministri nr. 1.715/1971 pentru stabilirea unor măsuri în executarea Decretului nr. 471/1971, Hotărârea Guvernului nr. 387/1990 privind unele măsuri în legătură cu asigurarea autovehiculelor, precum si orice alte dispoziii contrare.
Această lege a fost adoptată de Camera Deputatilor în sedinta din 21 decembrie 1995, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constitutia României.
PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR
ADRIAN NĂSTASE
Această lege a fost adoptată de Senat în sedinta din 21 decembrie 1995, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constitutia României.
PRESEDINTELE SENATULUI
prof. univ. dr. OLIVIU GHERMAN
Bucuresti, 29 decembrie 1995.
Nr. 136.
0721280017